Category
Am simțit că ceva mișună în palma mea și se duce în sus, pe mână. Am tresărit, am deschis ochii speriată și agitată, am văzut ceva negru fără să disting ce, părea mare, nu era doar o furnică și am sărit în sus dând puternic din mână ca să plece. A picat pe pătură și a fugit înainte să îmi dau seama ce era.
Acum 2 veri am început să dezvolt o mini-obsesie pentru numerele găsite în București, în special numerele de pe clădiri. Mi s-a părut un exercițiu fotografic bun așa că am tot continuat și am tot adunat poze pe subiect.
Il dolce far niente. Ciao, Roma! La vita e bella. Pizza. Pasta. Prosciutto. Mozzarella. Dacă aș mai sta un pic, aș putea să mai scot câteva clișee sau lucruri pe care le-am asocia rapid cu Roma și Italia.
N-aș vrea să intru acum în clișeele legate de nordici și stilul lor rece, distant, dar zău că l-am simțit pe alocuri. Chiar dacă la magazin primeam zâmbetul însoțit de tack, când îi abordam pe stradă ca un turist amețit nu păreau la fel de prietenoși.
Îmi displac puțini oameni. Displac multe componente, reacții, comportamente ale lor, dar nu sar direct la a-i desconsidera pe ei. Sunt oameni care spun despre oameni, în general, că nu există ființe rele per se, sunt doar oameni care suferă.
Fix acum un an publicam un articol în care voiam să arăt cum este pe partea mea de București. Că nu e totul gri, că nu e totul urât, că e important să observi și să te uiți în jurul tău, că nu trebuie să fii permanent pe fugă și altele din repertoriu. Am mai scris și un mic ghid de iubit Bucureștiul pentru că nu e un oraș chiar așa ușor de înțeles.
De pe partea mea de București se văd și blocurile ponosite, oamenii care sunt legați la ochi de rutină, aglomerația sufocantă și toate defectele lui înțepătoare.
Dar prefer să le întorc spatele și să mă uit la lucrurile alea pe care mulți refuză să le vadă de pe partea lor.
Știi tu, Libelula iubește cafeaua. Mai ales dacă este o cafea bună, dintr-un loc care să o pună în valoare. Așa că în răscolirea internetului după cafenele designish, am dat peste Drop Coffee. Iar într-una din zile, am dat și peste cafenea.
Am început prin a trânti pătura pe jos. Ok, și acum să aranjăm, cumva, drăguț pe aici. O să lenevesc frumos azi. Poate o să fac și niște poze. Am luat colivia, perna mea cu libelulă (singura libelulă cu antene), cana de cafea, ceva mărunțișuri și cartea ilustrată cu minuni făcute de William Morris.
