Încă îmi este peste puterea de a înțelege, de ce dintre introvertiți și extrovertiți cei din urmă sunt priviți ca fiind partea normală, iar noi, introvertiții, suntem cumva niște ciudați sau cei care ne abatem de la normalitate.
Nu-i o mare dramă că ne aflăm în categoria asta, dar sunt momente în care devine obositor să fim priviți de nenumărate ori cu aceeași privire “E ceva în neregulă cu el/ea?”.
Pentru noi tăcerea nu este ciudată, nu simțim neapărat nevoia să fim în centrul atenției când un grup stă la povești, iar uneori ne dorim un simplu lucru: să fim lăsați în pace.
Bineînțeles, jumătatea “normală” pricepe mai greu asta, așa că nu ne rămâne decât să ne înarmăm cu muuuuultă răbdare sau umor. Cum ar fi aici(câteva explicații) sau aici și aici (dragul nostru haz de necaz).
Ce ziceam? Ah da, întrebările enervante:
1. Categoria mai-zi-și-tu-ceva: Ai amuțit? Tu ce părere ai? Ce mai zici? Ți-a mâncat pisica limba? Tu de ce nu zici nimic?
Oh well, înțelegem că pe voi vă macină tăcerea, dar noi o găsim chiar simpatică 😉 Mereu, într-un grup, cineva va fi mai guraliv. El așa se simte bine, noi așa ne simțim bine, tăcând. Balanța e echilibrată, așa că de ce atâta agitație pe tema asta?
2. Ești supărat/ă?
Nu, asta e starea mea “normală”. Iar dacă aș fi supărat/ă, probabil nu s-ar vedea asta atât de ușor.
3. Îți e rău? Nu te simți bine?
Ți se pare că sunt verde la față? Dau semne de răceală? Nu înțeleg, ce simptome arăt ca să îmi pui întrebarea asta?
4. De ce ești așa serios/serioasă?
Scuză-mă că nu am colțurile gurii îndreptate în sus, o să mă străduiesc mai mult să îndrept asta.
5. Mai respiri?
Nu. Când nu simt nevoia de a participa la o conversație, îmi țin respirația și mă cronometrez.
6. Tot așa taci și când ești cu prietenii tăi?
Da. Ne vedem la o bere și ne uităm unul la celălalt până ne terminăm băutura din față.
7. Tu nu ai niciodată o părere?
Ba da, dar noi suntem ok chiar dacă nu o aude toată lumea.
8. Tu te enervezi vreodată?
9. De ce ai fața asta?
Varianta pentru părinți – well, pentru că așa m-ați făcut, what can I do?
Varianta pentru restul lumii – WTF? E ceva în neregulă cu ea?
10. Crème de la crème – EȘTI OK?
Da, suntem ok, nu suntem supărați, nu suntem bolnavi, nu suntem anormali. Doar ne ghidăm de multe ori după ideea asta:
Corect. Și mai e încă una care mă enervează: „Cum?! Ai ieșit să te plimbi singură?!”
Da, solo. Cu căștile pe urechi. Dacă aveam chef de alții, sunam pe cineva să ieși–a, ok, vii cu mine ca să-mi ții de urât. Cum te refuz? Nu te pot refuza, că-mi faci un bine și nu te vei lăsa refuzat/ă. -_-
Așa, în primul rând sunt de acord cu ultima “foto-vorbă”: liniștea e prețioasă.
Apoi, care este concluzia? Că sunt un număr de lucruri care îi enervează pe introverți? Nimic nou! Așteptăm partea a doua articolului în care să ne prezinți sugestii de evitare a acestor întrebări.
😛
Nici nu este nevoie de un articol doar cu sugestii. Soluția e una singură: nu le mai puneți. 🙂
Și dacă ești de acord că liniște e prețioasă, de ce nu te bucuri mai mult de ea? :))
The quieter you are, the more you can hear.
Libertate pentru introvertiti!
În afară de întrebările de mai sus (cu care m-am obișnuit) mai am eu două situații care mă enervează.
1. Când sunt întrebat: Da’ tu de ce ești așa timid? Degeaba zic că pur și simplu nu-mi place să vorbesc mult. Concluzia e tot aia: “a.. deci ești timid” 🙂
2. Când există persoane care vor cu tot dinadinsul “să te scoată din starea asta”. Și-și fac un scop din asta. Și vor cu tot dinadinsul să vorbești, să-ți spui părerea, să te manifești, când tu pur și simplu nu ai nimic de zis.
Asta în cazul meu 🙂
Da, perfect de acord cu tot ce s-a spus mai sus.
Daca doar ar exista un loc unde introvertitii ca noi sa se adune si sa stea in liniste fara sa zica nimeni nimic. Asa ca o cafenea numai cu mese de o persoana unde se comanda aratand cu degetul pe meniu :D.
Mda…ce să zic, le-am trăit (şi cred că le voi mai trăi mult şi bine) pe toate.
http://www.ted.com/talks/lang/ro/susan_cain_the_power_of_introverts.html
va recomand acest filmulet :D, chiar si extrovertitilor (sa inteleaga ca a “fura curent” nu e ceva extraordinar)
Foarte fain discursul. Multumim! 🙂