Nu cred că am un tabiet mai vechi de atât: să mă uit prin poze. Când stăteam la bunici aveam o cutie imprimată cu fotografii, cu un șnur vișiniu satinat pe margini și un ciucure în vârf în care stăteau cam toate pozele familiei. Acasă aveam un sertar plin, răvășit, cu pozele familiei noastre. Acum nu mai am nicio cutie, niciun sertar și până să ajung la fotografiile printate mă mulțumeam cu răscolitul prin folderele infinite ale laptopului.
Am atâtea poze că nici eu nu le mai țin minte. Periodic le răscolesc. Uneori le mai dau și prietenilor, mă amuză să le văd reacțiile sau să îi trollez cu fotografii dubioase. Înainte le aveam doar în calculator. Acum am grămezi și pe Instagram. Și nu știu cum să mă mai organizez cu ele.
De fapt, în timp, tabietul ăsta mi-a ținut loc și de jurnal. Am început să nu mai țin minte nici ce s-a întâmplat anul ăsta. Darămite anii trecuți. Mă ajută să țin vii părți din mine. Mă ajută să îmi refac drumuri trecute. Îmi aduce aminte de oameni și de locuri, de dimineți și de seri, de perioade pe care nu le-am surprins în fotografii, dar îmi aduc aminte de ele. Așa sunt eu, o melancolică. Nu trăiesc în trecut, dar îmi place să am momente scurte în care să mă gândesc la el. E parte din mine. Mă ajută să văd unde am fost și unde am ajuns. Mă ajută să îmi aduc aminte.
Și experiența aceea de a-ți ține fotografia în mână nu se compară cu nimic.Și experiența de a-ți ține amintirile în mână nu se compară cu nimic.
O doamne, câtă vorbăraie!
Da, deci voiam să vă povestesc de ceva numai bun pentru cadou.
Testat anul trecut pe 3 persoane, de Crăciun.
Testat anul ăsta și pe mine.
Se numește Instantly.be și, pe scurt, îți transferă amintirile virtuale în amintiri reale. Intri pe site, urci fotografiile tale preferate, selectezi și o cutie dacă dorești și le primești acasă printate în format mic, similar cu Polaroidul.
Mai apoi ține de tine ce faci cu ele.
Le poți ține în cutie și te mai uiți la ele din când în când.
Sau poți să le integrezi în decorul casei tale.
Eu am făcut un mix. Multe stau cuminți în cutia lor, multe stau în vitrină.
Mai presus de orice pulovăr, cremă, șoseată sau alt lucru la care te gândeai să îl oferi cadou de Crăciun, cred că este cutia asta cu fotografii printate.
Tip: dacă oferi cutia cadou, poți să o integrezi într-un kit cu o ghirlandă de luminițe și niște cârlige, ca să își facă un aranjament simpatic cu fotografiile prinse de ghirlandă.
Și ca să fie treaba mai ușoară, am și două vouchere în valoare de 50 de lei de oferit.
Lasă-mi un comentariu aici sau pe Facebook și spune-mi care e amintirea ta favorită de anul acesta, de la care ai și o fotografie pe care ai dori-o și în format fizic. Până pe 30 noiembrie. Iar mai apoi voi trage la sorți, în cursul zilei.
Și dacă nu te vei afla acum printre câștigători, nu e nicio problemă. Va mai fi curând o șansă 😉
LE: Codurile merg către Tatiana și Camelia, care au comentat chiar aici, pe blog. Curând vă povestesc și despre cealaltă modalitate de a mai intra în posesia unuia 😉
Momentul in care am cucerit Varful Pietrosu, cel mai inalt varf din Carpatii Orientali, momentul in care m-am autodepasit si m-am intalnit cu mine insami. Hihi.
Anu ăsta a fost unul foarte bun pentru mine pe toate planurile şi îmi e destul de greu să aleg o singură amintire frumoasă. Totuşi, când mă gândesc la lucrurile bune care mi s-au întâmplat anul ăsta mă gândesc una dintre şcolile de vară la care am participat, organizată la Poiana Braşov. Atunci prietenul meu s-a gândit să îmi facă o surpriză, noi trecând printr-o pasă mai proastă a relaţiei, şi a venit de la mare distanţă după mine în Braşov, închiriind în inima Pieţei Sfatului, un apartament extrem de frumos, doar pentru noi. Tot în acea tabăra am legat prietenii, am ieşit la drumeţii, club, cine, cu participanţii şcolii. La finalul programului, trainer-ul şi-a luat rămas-bun de la noi, cu lacrimi în ochi, ceea ce m-a emoţionat şi pe mine extrem de mult. Aşadar, amintirile din tabără le-aş rememora emoţionată de fiecare dată când le-aş revedea imortalizate în poze printate viu-colorat.
Un moment unic si de neinlocuit in viata mea a fost si va ramane momentul nasterii…ziua un care a venit pe lume micutul Eric!
As vrea ca prima poza din viata lui sa o am printata!
Amintirea mea preferată este de la Untold, prima oara cand am vazut acest festival cu ochii mei si am simtit tot vibe-ul acela pe pielea mea. Am o poza super frumoasă de acolo cu mai stage-ul si as vrea sa o pun in brad anul acesta.
Buna Raluca,
Anul asta, de ziua mea am fost cu iubitul meu in Roma. A fost o experienta minunata. Arhitectura, gelato si limba italiana fac combinatia perfecta.
Amintirea mea favorita de anul acesta e nunta unui prieten drag cu care ma știu din liceu. A fost primul din grupul de prieteni care s-a căsătorit. Am așteptat nunta lui mai ceva ca un concediu și ne-am distrat maxim.
Amintirea mea preferata de anul acesta a fost alaturi de prietena mea cea mai buna, in Brugge.Adica in apropierea acestuia.Vizitand frumosul oras si cautand principalele atractii turistice, am observat ca acesta era relativ aproape de Marea Nordului si ne-am gandit ca ar fi o ocazie minunata sa ajungem si noi acolo.Insa nu era vreo statiune turistica, ci doar un orasel industrial.Am ajuns spre seara fara sa stim exact cu ce ne putem intoarce spre Brugge de unde aveam tren spre Bruxelles,unde eram cazate, dar foarte entuziasmate ca putem inca surprinde apusul in mare.Dupa ce am mers vreo 20 de minute de la gara fara sa intrebam pe nimeni pe unde exact sa o luam( pentru ca nu era nimeni pe strada), iar mai apoi cateva sute de metri pe plaja, intrucat datorita fluxului si refluxului aceasta era foarte lunga, am ajuns entuziasmate la mal si am facut cateva poze superbe.A fost un moment deosebit pentru ca eram foarte incantate si ne simteam cu adevar la capatul lumii…cel putin la unul din ele :). Eram atat de fercite si nu prea mai conta exact cum o sa ajungem inapoi( mai aveam si foarte putin timp pana la ultimul mijloc de transport dupa cum ne uitasem la plecarea din Romania, plus ca stiam ca internetul este pe terminate, insa noi il folosisem pana atunci pentru a vedea cum putem ajunge la plaja).Mi-ar placea mult sa printez poze din acea peripetie si nu numai 🙂
13 martie – Cascais – Portugalia – eu, oceanul, soarele si muzica valurilor <3
Imi amintesc cu dag vacanta de vara, in frumoasa noastra Romanie, alaturi de fiica si de sotul meu. Mi-a ramas inima in Muntii Fagarsului, in mijlocul padurii, in locuri parca neatinse vreodata de picior de om :).
Printre cele mai frumoase amintiri ale mele de anul acesta se numara cele 4 zile de la Electric Castle, mai ales ca a picat imediat dupa ziua mea de nastere. A fost al doilea an in care am mers si inca mai simt acelasi entuziasm cand vine vorba sa ma intorc in Bontida. Imi place mult senzatia de libertate pe care o da un festival de muzica intr-un cadru cu care sunt obisnuita de mica, un sat, care pe toata perioada evenimentului pare ca se transforma si pe care il vezi in adevarata lui frumusete la rasarit.
Imi amintesc de vacanta de vara petrecuta alaturi de familie in Italia.