În bucket list stătea ascunsă dorința de a merge singură undeva, cândva. Și cum uneori mi se năzare deodată să fac ceva, m-am trezit într-o zi că îmi cumpăr bilete pentru Milano, peste 2 săptămâni.
Am rezervat un Airbnb cozy și gata, totul era setat pentru 3 nopți acolo, da sola. În care să fac ce vreau, să mă plimb pe unde vreau, să mă bucur de experiență fără niciun zgomot în afară de cel din capul meu și cel al orașului.
Am ajuns târziu în prima seară, pe un soi de semi-ploaie urâtă tare, prin care am zdrăngănit trollerul vreo 10 minute până am ajuns în fața clădirii vechi în care aveam apartamentul.
Când am intrat în curtea interioară era așa un wooow, e ca în filme. Doar că filmul meu era un Eat.Pray.Love cu buget redus, mai slab, care se întâmpla iarna în ianuarie și care se proiecta doar în capul meu.
Am vorbit cu proprietarul o grămadă, jumate în italiană, jumate în engleză și după ce mi-a făcut instructajul m-a asigurat că îl pot contacta oricând am nevoie de ceva și a plecat. Un apartament mic-mic, într-un spațiu reutilizat, care avea patul sus, pe un platou suspendat. Stăteam tolănită pe canapea și nu îmi venea să cred că, în sfârșit, am făcut și isprava asta. Nu mi se pare mare grozăvie, dar știți și voi sentimentul acela când primești ceva ce îți doreai de mult.
Când călătorești singur pentru prima oară s-ar putea să îți țiuie urechile de singurătate, dar la un moment dat treci și peste asta. Am bifat tot ce am avut “de făcut” acolo, așa că las mai jos e am găsit eu.
De băut cafea
În Italia este o provocare să găsești cafea de specialitate, din third wave, chiar dacă ei sunt mari cafegii. Nu e ceva rău, ador să stau în orice bar de cartier și să beau un capuccino de 1 euro, e un mic tabiet, dar am început să caut pe oriunde merg cafenelele în care sunt atenți la fiecare variabilă a cafelei.
Orsonero
În prima dimineață am fugit la una dintre puținele cafenele care se apropie de ce îmi doresc. Am prins o masă la geam, stăteam și mă uitam afară și nu îmi venea să cred că sunt într-un oraș străin singură, într-o oarecare dimineață de vineri.
Liniștea mea era cumva contrastantă cu italienii care intrau, cereau un espresso, îl dădeau pe gât și fugeau spre muncă.
Am stat la povești și cu cel care deține cafeneaua, am povestit de scena cafelei de specialitate din Milano/Italia, de București și cât este el de dezvoltat pe partea asta.
Am revenit și în dimineața următoare. Un domn intrase în cafenea, îmbrăcat în echipament de sport. S-a așezat la o masă, puțin timp a stat singur pentru că a apărut și o doamnă. Deși el era italian, vorbeau în engleză. Ai fi zis că sunt un cuplu, până mi-au picat ochii pe verigheta lui. Ea nu avea. El a plecat primul din cafenea, și-a luat bicicleta și a tăiat-o.
Taglio
Taglio este o combinație de restaurant cu cafenea. Cafeaua este în regulă, mâncarea nu am încercat-o. Locul este foarte simpatic amenajat, iar cartierul în care se află, Navigli, este absolut adorabil.
De mâncat
Pave
Pave este un loc foarte bun pentru micul dejun sau brunch. L-am mai văzut recomandat și pentru cafea dar nu, nu e ce trebuie. În schimb oamenii de acolo au fost foarte amabili și se află în 2 sau 3 locuri în Milano.
Pescaria
Ei, la Pescaria e de mers. Este un fast-food hip, cu specific pescăresc. Nu au foarte multe feluri de mâncare, dar au specialități cu pește crud și tot felul de sandwichuri combinate interesant. Am ajuns acolo în ultima seară, am așteptat o grămadă la coadă, exclus să găsești vreun loc la masă.
Mi-am luat sandwich-ul cu caracatiță și l-am mâncat stând pe o bordură, cu ochii spre poarta Garibaldi și spatele la Corso Como. Credeam că este una dintre cele mai scumpe străzi de shopping, dar am aflat că nu este. Mai există și altele în Milano, probabil aceasta este doar mai intens promovată turistic.
oTTo
oTTo pare a fi foarte simpatic din fotografii, mi-a fost recomandat, l-am adăugat pe listă, dar nu am mai ajuns la el. Așa că îl las aici, poate altcineva va ajunge. 🙂
DE cumpărat
Nu are cum să îți placă designul de interior, să ajungi în Milano și să nu te trezești că fața ta este lipită de vitrina unui magazin home & deco. Dar hei, ești turist, nu ai nimic de amenajat, așa că îți dezlipești obrazul de pe geam și te duci la magazine mai pământești. Lași lampa favorită de la moooi, ești recunoscătoare că ai văzut-o live.
Când sunt în afară caut neapărat Flying Tiger, un magazin danez cu obiecte home&deco ultra-colorate și adorabile, la prețuri absolut fantastice. L-am găsit și în Milano, mi-am luat un storcător de citrice, un portfard și un set de caserole (#haul #fashion).
Bucuria mai mare a fost Muji, de care nu auzisem până atunci, dar care este un magazin absolut lovely. Produsele lor sunt ultra-minimaliste, anti-brand și au o grămadă de minunății.
Revin cu un articol aici, mai avem de povestit și arătat.
De vizitat
Trienale
Dacă inima ta tresare când aude de design, aici e de mers. Nu au o colecție permanentă, expoziția se schimbă mereu. Eu am prins una ce reunea obiecte create doar de femei designer din Italia. La ieșire, de încercat și shop-ul lor. Am văzut altele mai bune, dar măcar am găsit acolo niște vederi Moleskine frumos lucrate, pe care le-am trimis în Ro.
Fondazione Prada
Știi tu, dacă te duci la Milano, te duci în galeriile Vittorio Emanuele. Am fost și eu, dar doar pentru că voiam să ajung la Fondazione Prada.
În timp ce mă învârteam bezmetică pentru că nu există vreun semn pe unde ar fi, am auzit că oamenii au început să țipe și să o ia toți la fugă – în aceeași direcție. Fete, femei, familii, oameni cu copii în cărucioare, alergau și țipau. Nu înțelegeam ce se întâmplă, nu îmi dădeam seama dacă ar trebui să mă panichez sau nu. Nici nu păreau țipete de teroare. Am încercat să o întreb pe o fată ce se întâmplă, mi-a zis din fugă I don’t knoooooooow!!!, și a continuat în direcția spre care nici ea nu știa de ce fuge.
Cineva, mi-a răspuns oarecum, venise o vedetă. Nu se știa cine, dar toți fugeau într-acolo.
M-am amuzat, am început să merg contra valului și până la urmă am ajuns la fundație, după ce am întrebat la info point.
Fundația se află la etajul 5 al galeriilor. Practic, pe acoperiș. De acolo vezi de deasupra cupola de sticlă a galeriilor, un fel de bonus. 🙂
Am găsit o expoziție foto (yey), am stat, m-am bucurat.
Giardini di Guastalla
Este cel mai vechi “parc” din Milano. În poze părea spectaculos, dar în realitate a fost un pic cam trist. Ce e drept, în ianuarie niciun parc nu arată minunat, dar zău că Cișmigiul este infinit mai frumos.
Santa Maria Presso San Satiro
Bisericile nu sunt pe lista mea de văzut, însă asta mi s-a părut amuzantă. Intri în ea, te uiți în direcția altarului și pare a fi o biserică măricică. Te apropii de altar și dacă faci un pas mai la stânga, observi că absida este falsă. Este construită și pictată pentru a părea 3D, dar de fapt este un perete la fel de plat ca ușa pe care tocmai ai intrat. 🙂
Acoperișul Domului
Când am ajuns prima oară în piață, am fost un pic dezamăgită. Un “hm, ăla din Koln era mai mare” s-a rostogolit în capul meu. Am zis că nu are rost să dau banii pe un bilet full, oricum îmi plac acoperișurile mult.
Tip
Nu sta la coada de la casieria domului. Chiar lângă dom se află muzeul lui, unde cozile sunt mult mai mici și de unde poți lua bilete și pentru dom.
Asta a fost experiența mea favorită, mai ales că am ajuns înainte să apună soarele, iar lumina era superbă. Am asistat și la o cerere în căsătorie a unui cuplu portughez. Le-am făcut câteva poze, m-am dus la ei să le spun că le-am făcut poze, mi-au dat adresa de mail pentru a le trimite și au fost foarte încântați de ele.
De plimbat
Navigli
L-am menționat și mai sus, m-am limbat pe acolo când am fost la Taglio. Navigli este tineresc, relaxat, ușor boem și foarte, foarte frumos. E de plimbări leneșe și stat în soare. Și de admirat numărul mare de biciclete, la unele colțuri ai putea să crezi că ești în Amsterdam.
Brera
Am auzit că este superb vara, dar nu e de ratat nici când este iarnă. Străduțele de acolo tot simpatice sunt.
Via Torino
Dacă ai chef de o plimbare mai lungă, poți să mergi din Navigli spre centru pe jos și să treci pe Via Torino. Este o stradă activă, cu multe magazine, unde găsești și biserica menționată mai sus, și Muji 🙂
Nu am vrut ca acest articol să fie doar despre ce să faci în Milano sau despre călătorit singur/ă. Este un hibrid, poate din asta a și alunecat pe parcurs.
Orașul mi-a plăcut mult, deși îl vedeam clișeic și mainstream ca destinație turistica, experiența a rămas întipărită în minte cu multe detalii, iar sinele meu se simte mai bine că am trecut peste un prag.
Am în gând să povestesc mai multe despre călătoritul solo sau despre anxietatea din experiență, așa că lasă-mi un comentariu dacă ar părea ceva interesant de dezvoltat aici. Eu mai las niște poze mai jos.
2 comments