Cea mai bună investiție este în propria persoană și toate aspectele legate de dezvoltarea ei.

Suntem work in progress. Pentru totdeauna.

Familii, părinții, societatea, prietenii, iubiții te formează sau deformează. Din păcate, deformările ne impactează mai mult și nu le depistăm așa ușor. Rămân urme, cicatrici, poate chiar traume care ne modelează prezentul. Uneori se răsfrâng asupra celor din jur și asta nu e ok. Alteori se răsfrâng asupra noastră și ne sabotăm singuri. Nici asta nu e ok.

Oamenii pot reacționa complet atipic lor în anumite situații sau contexte. Noi îi vedem conform imaginii pe care ne-am creat-o despre ei și nu luăm în calcul contextul sau variabilele din jurul lor, lucruri care îi pot determina să se comporte complet diferit în situația respectivă. Și cei mai buni oameni fac rahaturi sau lucruri care par de neconceput. E uman.

Uman nu este sinonim cu bun.

Nu judeca. Niciodată nu vei avea toate datele problemei.

E greu să nu judeci. Diminuează pe cât posibil sau ține pentru tine cât mai mult din ce îți vine în minte.

Nimic nu este pentru totdeauna. Case, oameni, familie, prieteni, bunuri, corp, minte. Ceva va pleca înaintea ta.

People come and people go. Cu cât înțelegem mai repede, cu atât mai bine.

Sunt suma experiențelor mele.

Este absolut stupid să ai așteptarea ca totul să fie bine. Mereu. Lucrurile vor merge rău. De multe ori.

Nu cred că totul va fi bine, dar totul va trece. De multe ori nu atât de repede cum vrem.

Deciziile luate de gura altor persoane se dovedesc de cele mai multe ori a fi neinspirate.

Doar tu te știi cel mai bine. Nimeni altcineva.

Sfaturile ar trebui date și primite cu moderație. Și doar la cerere.

Mai bine singur/ă decât într-o relație care nu ne crește.

Singurătatea e greu de digerat. Dar acceptată este atât de benefică.

Când ceva pare că este capătul pământului, nu e. Aproape niciodată.

Poți să treci peste lucruri mai grele decât îți imaginezi.

Life is twisted. Rău.

Dacă poți să faci ceva pentru a schimba ce nu îți convine, minunat. Dacă nu ai niciun control asupra problemei, nu cred că merită să o lași să te consume.

O întrebare foarte bună este “Va mai conta asta peste un an?”.

Cel mai bine oamenii învață prin experiențele lor. E frumos și nobil să încerci să schimbi pe cineva, dar sunt foarte puține șansele de reușită. Fiecare are niște lecții de învățat, niște răni de acoperit, un corp de ridicat.

De cele mai multe ori, echilibrul e soluția.

Într-o eră a informației și a părerilor răspândite liber, uneori fără discernământ, filtrele personale sunt foarte importante.

Nu știi niciodată cât vei mai fi… ummm… around. Așa că:

La final de zi e bine să te gândești dacă ești împăcat cu cine ești, ce ai făcut, ce ai. Îmi plac zilele care se finalizează cu sentimentul acesta de împăcare. Îmi place că sunt dese.

 

Înainte de toate, ai grijă de cine ești ca om. De cum te formezi. De cum te descoperi. De cum te crești. De cum te iubești. De cum te ghidezi. De ce valori te agăți.

Cu toată eticheta de egoism ce a primit-o această atitudine de-a lungul vremii: pentru mine, eu sunt cea mai importantă persoană. Sună arogant. Dar nu cred că voi putea ajuta cu adevărat pe cineva dacă eu nu sunt bine. Altruismul tot ghidat de ego e. Nu voi putea să dezvolt relații sănătoase dacă sinele meu e cu imunitatea la pământ.

Este ideal să ai pasiuni. Este în regulă. S-ar putea să nu mai simți aceeași dorință pentru unele pasiuni, la un moment dat. Și asta e în regulă. S-ar putea să nu descoperi vreodată vreo pasiune. Și asta este ok.

Ia-ți timp pentru tine. Pentru binele tău și al oamenilor care te înconjoară.

Nu toți oamenii trebuie să aibă un scop în viață.

Nu am descoperit niciun scop, un obiectiv măreț, ceva care să dea acel meaning vieții mele, până acum, în afară de ce lucrez la mine ca om. Poate nici nu îl voi descoperi.

Nici acest articol nu are un scop.

Nimic nu e negru sau alb și aproape totul este trecut printr-un filtru subiectiv. Și acest articol. Foarte subiectiv și foarte personal.