O banală etajeră IKEA și transformarea ei

Etajera asta își ducea zilele prin bucătărie de când m-am mutat în București. Aveam nevoie de un loc unde să ne punem toate electrocasnicele din bucătărie. Cum în perioada respectivă lista de cumpărături era lungă, am apelat la o etajeră metalică din IKEA, pe care am dat aproximativ 60 de lei. Cred că era de la produsele dedicate exteriorului.

Așa cuminte a ajuns să servească și cea de-a 3a bucătărie, momentan găzduind mai multe cutii, căni, condimente ș.a.m.d.

Când ne-am mutat mi s-a năzărit mie o idee de a o folosi la mine în cameră pentru că îmi plăcea aerul industrial, dar nu mai aveam nevoie de spațiu de depozitare. Nu-i nimic, a venit și ocazia de a îmi aduce parțial la realitate dorința.

La cursul de design interior am avut temă un before and after. Adică să ne alegem noi un colț din casă și să îl decorăm.

Lucrurile au decurs cam așa: am umplut blatul de lucru, masa și tot ce mai era liber cu lucrurile care stăteau pe etajeră. Am furat etajera, am dus-o la mine în cameră, am mutat comoda într-un colț. Cu ocazia asta am descoperit că îi stă mai bine acolo.

Și m-am apucat să răscolesc toată casa și să adun obiecte de decor din camere, din bucătărie, chiar și din baie, sub privirile disperate ale colegei de apartament.

A durat cam 30 de minute toată nebunia și a ieșit asta:

Primele 2 rafturi le-am dedicat privirii…am zis să fie mai mult pentru frumos și mai puțin pentru util, pe când cele 2 de mai jos le-am folosit ca spațiu de depozitare.

Pentru primul raft îmi imaginam un print sau o ilustrație, dar cum nu aveam așa ceva la îndemână, m-am folosit de un tablou ce era în apartament când m-am mutat. Camera foto veche trebuia să sară în ochi, și printre atâta negru am zis că prinde bine un verde răcoritor. Culmea, dintre toate plantele din casă, singura care e artificială mi s-a părut că se încadrează cel mai bine:

Raftul 2 l-am dedicat…borcanelor 🙂 Văzusem acum câțiva ani borcane folosite ca alternativă la ramele foto și tare mi-am dorit să o pun în aplicare. Așa că am răscolit prin bucătărie, am luat 3 care aveau forma mai frumoasă și am pus în ele 3 fotografii făcute de mine. Mai încolo m-am folosit de borcanul cu răvașe și de o vază din IKEA (care a costat undeva la 3-5 lei) pe care am umplut-o cu sfoară. Căsuța mi se părea din aceeași poveste, așa că am strecurat-o și pe ea, mai ales că am primit-o de la un om drag (Ioana, de mai sus, care făcea ochii mari).

Pe raftul următor am aruncat niște cărți (recunosc, le-am ales pe cele care mi s-au părut că dau bine la ochi) și o cutie – cum spuneam, era destinat depozitării. Am atârnat o eșarfă și am pus neglijent niște mărgele – să fim serioși, niciodată nu ar fi ordine perfectă – și voila, am terminat și cu el. 

Aveam în casă un coșuleț care se încadra perfect în spațiu- l-am lăsat să domnească singur pe ultimul raft. Mi se părea totuși că este cam gol spațiul, dar nu aveam nimic care să se potrivească așa că mi-a venit ideea de a agăța niște medalioane. Este o idee proastă din punct de vedere practic, am stat ceva minute bune ca să le atârn. Probabil nu le-aș mai fi scos de acolo niciodată. Dar să spunem totuși că sunt niște lanțuri pe care nu le mai purtam. 🙂

Și așa am ajuns la rezultatul final. M-am grăbit cu fotografiile, mi-am ieșit din mână, dar să sperăm că îmi voi reveni pentru Libelulu.

Am admirat-o până a doua zi, când a trebuit să o desfac. Moment asemănător despodobirii bradului de Crăciun, pentru că tare aș fi vrut să mai stea acolo.

A fost un exercițiu simpatic, mai ales că am fost limitată – nu am cumpărat nimic și m-am folosit doar de obiectele ce le aveam deja.

De acum încolo cred că îmi va fi mai simpatic mobilierul realizat din metal – știu cum să îl îmblânzesc.