Se putea să lipsească un giveaway făcut de mine în postul Crăciunului? Ei bine, nu! Iar acum ar trebui să pun aici un mic bla-bla despre cum doresc să dau înapoi ceva comunității ș.a.m.d. Dar o să fiu sinceră, doar despre asta vorbesc – honest & beautiful living.
Nu-i așa că miroase a Crăciun de când am avut weekendul prelungit? La mine s-a activat de atunci Christmas mode și doar la asta mă gândesc. Și la cadouri, bineînțeles. Cred că cel mai drag moment din an este acesta, când public pe blog ideile de cadouri pentru Crăciun de la proiecte de-ale noastre, locale.
Când am dat un interviu la 21 de ani, la clasica întrebare “unde te vezi peste 5 ani?” am răspuns destul de standard. Mă gândeam că pe la 26-27 de ani ești aproape adult, sigur trebuie să ai casa ta până atunci, o mașină, probabil și familie. Aveam în minte și ceva legat de schimbat lumea, dar nu îi găsisem definiția.
Am povestit data trecută despre cum să facem partea de cercetare pentru un cadou, iar acum continuăm cu ce este de cele mai multe ori pasul 1 în realizarea cadoului. Ei, eu zic că dacă ne ocupăm de puțin research înainte de a trece la idei, ne mai ușurăm puțin munca.
Nu cred că am un tabiet mai vechi de atât: să mă uit prin poze. Când stăteam la bunici aveam o cutie imprimată cu fotografii, cu un șnur vișiniu satinat pe margini și un ciucure în vârf în care stăteau cam toate pozele familiei. Acasă aveam un sertar plin, răvășit, cu pozele familiei noastre. Acum nu mai am nicio cutie, niciun sertar și până să ajung la fotografiile printate mă mulțumeam cu răscolitul prin folderele infinite ale laptopului.
Cărțile pentru copii nu sunt doar pentru copii. Ca niște adulți maturi și responsabili ce ne considerăm (ne mai mințim mult?) tindem să desconsiderăm anumite lucruri destinate copiilor.
Cred că vorbim prea mult despre idei de cadouri și prea puțin despre întregul proces. Să faci un cadou (aproape) perfect cap-coadă implică multă muncă. Și probabil tocmai acesta este motivul pentru care mai tot timpul fac cadouri care luminează chipurile oamenilor. Chiar muncesc la ele 🙂
August și septembrie sunt sinonime cu miros de vinete coapte și ardei copți pe scara blocului și în jurul lor. Și cumva, e un miros care la un moment dat va avea și el un sinonim, nostalgia. Așa cred.
M-am plictisit de câte articole pe tema cafenelelor au apărut în ultima vreme care recomandă cafenele cool, cafenele în care TREBUIE să mergi, unde să bei cea mai bună cafea și așa mai departe. Populez și eu Internetul cu încă unul pentru că e pe listă de prea mult timp, am prea multe amintiri și conversații în cafenelele acestea, am o mică pasiune pentru cafeaua de specialitate și practic cuprind mai toată viața mea socială din ultimii ani.
