pay-it-forward-featured

Nu am cerut multe de la 2014. Atât mi-am dorit: să îmi aducă mai multe lucruri mici. Și mi-a adus. Deloc puține.

Am avut parte de zâmbete, cafele, chipuri noi, concerte, plimbări, cărți citite în liniște, surprize frumoase și lucruri împlinite ce nu le-am cerut neapărat. 

Dar nu vreau să povestesc despre asta prea mult, ci doar despre un singur lucru mic de care am avut parte în 2014.

Pe la mijlocul lui septembrie când vara era pe ducă – la fel și toată magia ei – aveam în plan să ies în parc să citesc. Am zis să mai profit un pic de vremea bună. Cât încă mă mai învârteam prin casă, am zărit pe Facebook un eveniment. O provocare/invitație/cum vreți voi să îi spuneți, în care oamenii erau rugați să uite o carte undeva. Și s-au alăturat o grămadă de persoane care postau pe pagina evenimentului poze cu cărți lăsate peste tot: prin parcuri, pe bănci, prin magazine, însoțite de mesaje menite să aducă zâmbete.

Cum nu puteam să ignor încă un lucru mic ce mi-ar fi făcut 2014 mai frumos, hop și eu! Am luat o carte din bibliotecă, am luat și cartea ce o citeam atunci și m-am înființat în Cișmigiu la Rondul Scriitorilor. M-am pus pe citit până când s-a lăsat răcoarea. Am zis gata, eu o tulesc de aici, dar trebuie să fac cumva să las cartea pe bancă fără să mă vadă nimeni. O bancă mai încolo era o domnișoară care părea și ea destul de prinsă cu lectura. Un cuplu se plimba, iar în momentul în care s-au apucat de făcut poze, am lăsat cartea și am plecat.

Când au ajuns în dreptul băncii au observat cartea și am zis că probabil ei o vor lua. Am zbughit-o ca să nu mă vadă, dar erau o grămadă de curiozități ce răsăreau: Oare au luat-o ei? A păstrat-o fata? Dacă nu au luat-o ei, oare la cine a ajuns? A ajuns la cineva pasionat de cărți? Va rămâne prăfuită pe un raft de bibliotecă? 

Am ajuns acasă, am pus poza pe pagina evenimentului și am zis asta a fost, cartea a ajuns undeva și nu voi afla unde.

Dar cum minuni mici există la tot pasul, nu a trecut mult până să văd mesajul:

Mi-a iesit in cale aceasta carte lasata cu drag de ‘o oarecare Raluca din acest Bucuresti (magic)’. E pe maini bune! Iti tare multumesc, you’ve made my day 🙂

And she made my day too. Am fost mai bucuroasă decât în orice zi în care mi-am cumpărat ceva, decât în orice zi în care am stat la cafele, decât în orice zi în care m-am bucurat de banalitățile cotidiene.

pay-it-forward

Nu am scris despre întâmplare pentru că atunci nu i-am găsit locul. Acum mi se pare la fix, ca să ne amintim că lucruri bune și magice nu ar trebui să se întâmple doar de Crăciun și că zâmbetele nu ar trebui întreținute doar câteva zile pe an.

Dacă nu știi sigur ce prim pas să faci în 2015, poți începe cu ceva asemănător. Un Pay It Forward este în desfășurare. Și poate din când în când ne amintim să facem gesturi spontane, fără un cadru organizat. De la 2015 am pretenții mai mari. Dar sunt recunoscătoare că am avut parte de atâtea lucruri mici și frumoase în 2014. A fost cea mai inspirată dorință ce am putut-o avea de la un an. Și a fost unul dintre cei mai buni ani de până acum.

Crăciun fericit! 🙂