Category
Când am dat un interviu la 21 de ani, la clasica întrebare “unde te vezi peste 5 ani?” am răspuns destul de standard. Mă gândeam că pe la 26-27 de ani ești aproape adult, sigur trebuie să ai casa ta până atunci, o mașină, probabil și familie. Aveam în minte și ceva legat de schimbat lumea, dar nu îi găsisem definiția.
Cea mai bună investiție este în propria persoană și toate aspectele legate de dezvoltarea ei.
Suntem work in progress. Pentru totdeauna.
Familii, părinții, societatea, prietenii, iubiții te formează sau deformează.
Am simțit că ceva mișună în palma mea și se duce în sus, pe mână. Am tresărit, am deschis ochii speriată și agitată, am văzut ceva negru fără să disting ce, părea mare, nu era doar o furnică și am sărit în sus dând puternic din mână ca să plece. A picat pe pătură și a fugit înainte să îmi dau seama ce era.
Acum 2 veri am început să dezvolt o mini-obsesie pentru numerele găsite în București, în special numerele de pe clădiri. Mi s-a părut un exercițiu fotografic bun așa că am tot continuat și am tot adunat poze pe subiect.
Il dolce far niente. Ciao, Roma! La vita e bella. Pizza. Pasta. Prosciutto. Mozzarella. Dacă aș mai sta un pic, aș putea să mai scot câteva clișee sau lucruri pe care le-am asocia rapid cu Roma și Italia.
N-aș vrea să intru acum în clișeele legate de nordici și stilul lor rece, distant, dar zău că l-am simțit pe alocuri. Chiar dacă la magazin primeam zâmbetul însoțit de tack, când îi abordam pe stradă ca un turist amețit nu păreau la fel de prietenoși.
Mi-a picat ieri sub nas un video, scurt, ușor inspirațional, să îl categorisim ca self-help. Ei, video-ul acesta spunea că experiențele de care avem parte în viață le putem privi ca pe efectul apei fierbinți asupra anumitor corpuri: un cartof, un ou și boabele de cafea.
În fiecare an, cam în perioada asta în care începe soarele să pună stăpânire pe vară, mă întristez. Pentru că pe măsură ce temperatura crește, la fel crește și dorința oamenilor pentru un bronz frumos. “Să mă prindă și pe mine soarele un pic”. Și la fel crește și ignoranța, iar protecția solară devine cel mult un gând băgat sub preș.
Îmi displac puțini oameni. Displac multe componente, reacții, comportamente ale lor, dar nu sar direct la a-i desconsidera pe ei. Sunt oameni care spun despre oameni, în general, că nu există ființe rele per se, sunt doar oameni care suferă.
