March 5, 2017
6
Mai bine echilibru
Decât să îți acoperi pielea cu un strat de fond de ten, mai bine ai grijă de ea.
Decât să porți imaginea altora, mai bine află care e imaginea ta.
Category
Decât să îți acoperi pielea cu un strat de fond de ten, mai bine ai grijă de ea.
Decât să porți imaginea altora, mai bine află care e imaginea ta.
Eram în Rijksmuseum și o fotografie mi-a atras atenția în mod deosebit. De fapt descrierea ei, care punea 3 întrebări: d’ou venons-nous? que sommes-nous? ou allons-nous? Fotografia se numea Untitled și mi s-a părut o metaforă perfectă pentru cine și cum suntem noi.
Fix acum un an publicam un articol în care voiam să arăt cum este pe partea mea de București. Că nu e totul gri, că nu e totul urât, că e important să observi și să te uiți în jurul tău, că nu trebuie să fii permanent pe fugă și altele din repertoriu. Am mai scris și un mic ghid de iubit Bucureștiul pentru că nu e un oraș chiar așa ușor de înțeles.
Sunt atâtea lucruri pe care le vreau și atâtea dăți în care uit de ele. Sunt atâtea lucruri care îmi plac și la fel de multe care îmi plac mai puțin, dar care le iau locul. Așa că aici este locul lor. Locul dorințelor pe care nu-trebuie-să-le-mai-uit. Nu și nu.
Am ieșit duminică pe afară. Pe ploaia aia considerată urâtă, ce i-a ținut pe mulți în casă și a făcut orașul mai liniștit și mai respirabil. La 2 minute după ce m-am bucurat că am ales să mă întorc acasă pe jos, am sărit pe o treaptă iar apa dintr-o baltă m-a ratat milimetric. Pentru că, bineînțeles, grija față de pietoni e infimă iar apa din bălțile de pe marginea drumului este mare.
Nu, nu este ziua mea și nici nu m-am decis să scriu articole de dezvoltare personală. Nu cred că sunt atât de extraordinară încât să dau lecții de viață și nici că am trecut prin îndeajuns de multe experiențe încât să am o contribuție relevantă.
Însă sunt câteva lucruri ce încerc să mi le amintesc mereu. Le uit chiar și eu uneori, așa că îmi prinde bine să le scriu “pe foaie”. Și poate vei rezona și tu cu o parte din ele. Să vedem 🙂
Azi aveam planificat alt articol, dar l-am amânat.
În timp ce stăteam cu buzele lipite de cana de cafea și cu ochii lipiți de monitor, răscoleam prin poze. Asta este una din micile mele plăceri – să mă uit la poze. Uneori mai găsesc câte una uitată care îmi place mult. Și o public. Alteori le țin doar pentru mine.
De pe partea mea de București se văd și blocurile ponosite, oamenii care sunt legați la ochi de rutină, aglomerația sufocantă și toate defectele lui înțepătoare.
Dar prefer să le întorc spatele și să mă uit la lucrurile alea pe care mulți refuză să le vadă de pe partea lor.
Pe când sursele de inspirație din afară duduie de exemple cu spații mici aranjate frumos și ingenios, la noi este un soi de fobie națională să alegi să stai într-un loc mic. Cum adică? Să nu ai tu un spațiu mare de depozitare în care să strângi toate prostiile pe care oricum nu le folosești?
