Category
Nu știu dacă te atrage mai mult Roma sau filmul, dar în cazul în care îți plac ambele, ce ar fi să le combini în următoarea excursie la Roma? Dacă tot am fost prin multe dintre locurile în care s-au filmat scenele din film, am zis să le adun aici, ca sugestii de tur/lucruri de văzut în Roma pentru iubitorii filmului.
Nu sunt chiar cea mai fără-de-zahăr persoană când vine vorba de alimentație, dar încerc să îl evit. Pe cât posibil. Nu mai are ce căuta în ceai sau în cafea de ani buni, experimentez rețete pe acasă de gustări fără zahăr și așa am început să mă joc și cu rețetele de pancakes.
August și septembrie sunt sinonime cu miros de vinete coapte și ardei copți pe scara blocului și în jurul lor. Și cumva, e un miros care la un moment dat va avea și el un sinonim, nostalgia. Așa cred.
M-am plictisit de câte articole pe tema cafenelelor au apărut în ultima vreme care recomandă cafenele cool, cafenele în care TREBUIE să mergi, unde să bei cea mai bună cafea și așa mai departe. Populez și eu Internetul cu încă unul pentru că e pe listă de prea mult timp, am prea multe amintiri și conversații în cafenelele acestea, am o mică pasiune pentru cafeaua de specialitate și practic cuprind mai toată viața mea socială din ultimii ani.
Știu, știu, poate nu ar trebui să ne îndrăgostim de lucruri, dar când sunt adorabile sau ne fac să trăim mai bine/mai frumos și rămânem în echilibru, nu văd nimic contra.
Viață cu pisică sau câine și fără păr nu există. Ba la pisică pare că e de neoprit, mașina de tors îți umple sufletul de bucurie și viața de păr. Așa că n-ai ce face, intri în ciclul clasic de curățenie și frustrare: te enervezi, te ambiționezi să scapi de el, te enervezi pentru că nu ai cum, te resemnezi, îl accepți și poate nici nu mai conștientizezi că există peste tot. Nu știu, la stadiul ăsta nu am ajuns, dar de resemnat sigur sunt pe drumul cel bun.
Am simțit că ceva mișună în palma mea și se duce în sus, pe mână. Am tresărit, am deschis ochii speriată și agitată, am văzut ceva negru fără să disting ce, părea mare, nu era doar o furnică și am sărit în sus dând puternic din mână ca să plece. A picat pe pătură și a fugit înainte să îmi dau seama ce era.
Il dolce far niente. Ciao, Roma! La vita e bella. Pizza. Pasta. Prosciutto. Mozzarella. Dacă aș mai sta un pic, aș putea să mai scot câteva clișee sau lucruri pe care le-am asocia rapid cu Roma și Italia.
Cam de un an încoace, în orice conversație se strecoară inevitabil “Măru ce face”? Pentru că anul trecut, la final de iulie mergeam să vizitez un sac de blană (nu l-am luat de mic, nu era ghem) și pe 5 august a aterizat la mine în apartament.
