Category
N-aș vrea să intru acum în clișeele legate de nordici și stilul lor rece, distant, dar zău că l-am simțit pe alocuri. Chiar dacă la magazin primeam zâmbetul însoțit de tack, când îi abordam pe stradă ca un turist amețit nu păreau la fel de prietenoși.
Pe la începutul anului acesta vedeam des pe Facebook fotografii cu o copertă de carte foarte frumoasă și un nume care mă intriga: Prietena mea genială. Cum eu fac parte din oamenii aceia superficiali în alegerea cărților și o copertă bună mă dă peste cap, cartea mi-a atras atenția imediat și am zis să văd ce este cu fenomenul Elena Ferrante și tetralogia ei napolitană.
Când vine vara poftele mele se schimbă complet, iar dorința de a sta prin bucătărie se reduce dramatic. Așa încep să se strecoare la mine pe masă feluri atât de simple, de nici nu poți să zici că au o rețetă.
În bucket list stătea ascunsă dorința de a merge singură undeva, cândva. Și cum uneori mi se năzare deodată să fac ceva, m-am trezit într-o zi că îmi cumpăr bilete pentru Milano, peste 2 săptămâni.
Aici există zile de muncă și zile de hodină. Ziua de muncă începe când se crapă de ziuă și se termină după ce se lasă întunerecul. Chiar și așa, de abia apuci să le faci pe toate. Dumineca trâbe să te hodinești, dar tot mai ai de făcut câte ceva prin curte. Tot devreme te trezești, tot târziu termini ce ai de făcut.
Am avut un city break scurt, din care nu îmi imaginam că va ieși atâta material pentru un articol. Puse cap la cap, au fost 2 zile de vizitat în care am văzut și muzee, am avut timp și de stat la cafea, și de vânat magazine drăguțe. A, da, am fost și la fluturi. 🙂
Roma are o arhitectură minunată și nu există colț la care să nu vezi o clădire pe care să ți-o dorești într-o viață viitoare. Am făcut o tonă de poze, de data aceasta selectez doar ce am prins cu mobilul: clădiri, obloane, uși, ferestre.
Îmi plac fasolea verde și tonul în aceeași măsură, așa că m-am gândit să le combin într-o salată comodă – adică ușor de făcut, că eu nu mă complic cu gătitul.
Când ne gândim la bune maniere sigur ne ducem repede la niște vremuri puțin trecute: în care domnii purtau mereu pălărie, în care doamnele se afișau doar cu mănuși și în care manierele îți indicau poziția în societate. Nu este tocmai așa.
