De mai bine de 2 ani jumate am împărțit casa doar cu patrupedul cel mult, așa că sunt deja veterană la capitolul locuit singur/ă. Era o treabă ce mi-o doream, planetele s-au aliniat și așa m-am trezit, înainte să fiu pregătită pentru asta, că sunt singură cuc într-un apartament cu 2 camere.

În teorie, nu ar fi trebuit să îmi fie foarte greu. Se întâmpla destul de des să rămân singură acasă. De la câteva zile, la câteva săptămâni. Dar e de fapt o treabă cu ups and down, avantaje și dezavantaje însă, la finalul zilei, pe mine mă mulțumește foarte mult.

Avantajele când locuiești singur/ă. Sau lucrurile frumoase

Ca un mic disclaimer înainte de a trece mai departe, până să ajung să locuiesc singură, am locuit cu cea mai veche și bună prietenă a mea. Așa că au fost 4 ani foarte mișto, față de care am numai apreciere. Însă, cum spuneam, treaba asta cu locuitul singur/ă pe mine mă încântă tare. Implicit, are o mulțime de părți frumoase:

Ai mai mult spațiu

În principiu. Nu mai sunt atâtea lucruri în spațiile comune (baie și bucătărie), sunt doar lucrurile tale și casa se mai aerisește. Nu mi-a plăcut să adun lucruri niciodată sau să se aglomereze casa, dar când locuiești cu cineva asta se întâmplă inevitabil.

Când nu mai locuiești cu cineva, tot spațiul e gestionat de tine. Așa că îl poți optimiza sau, dacă rămâi în același spațiu în care ai locuit cu cineva, automat îți rămâne ție locul eliberat de lucrurile ei/lui. Ceea ce nu poate decât să te bucure.

Nu te mai deranjează nimeni

Eu nu sunt o persoană care să fiu ușor de deranjat. În sensul în care, sunt foarte tolerantă. Nu mă deranjează zgomotul, lumina, că ai pus furculița la linguri, că e dezordine ș.a.m.d. În schimb înțeleg să alții sunt altfel și că astea sunt aspecte care contează pentru ei. Așa că le respect.

Și dacă faci parte din acea categorie, faptul că nu mai e nimeni care să te sâcâie cu obiceiurile enervante, este o mare eliberare pentru tine.

Nu mai trebuie să ai grijă să nu mai deranjezi

Nu îmi place să deranjez și când cunosc lucrurile care știu că deranjează, evit să irit dinadins persoana cu care locuiesc. Nu judec fixurile prin perspectiva mea, înțeleg că e un fix, dar doar pentru că eu nu îl am, nu înseamnă că nu înțeleg că persoanei respective îi provoacă un disconfort. Și să fim serioși, cui îi place să se simtă inconfortabil în propria casă?

Așa că și pentru mine e o eliberare să nu mai am grija de a nu deranja.

E mai multă liniște

Nu mă deranjează zgomotul, dar mie îmi place uneori liniștea naturală a casei.

Iar dacă ești o persoană care apreciază liniștea, sigur te vei bucura de ea.

Nu depinzi de nimeni

Să iasă la vreme din baie ca să ai și tu timp să te pregătești, să elibereze mașina de spălat, să termine de gătit, să îți dea banii de întreținere ca să mergi să o plătești. Știți voi, lucruri din acestea în care depinzi de cealaltă persoană. Eu am avut noroc că nu am locuit cu cineva cu care să fim așa separate, ba chiar eram ca două surori.

Dar, din nou, independența e ceva la care eu țin mult.

Poți fi tu, oricând și la orice oră

Asta cred că îmi place cel mai mult și cel mai mult. Mai autentic decât atunci când ești singur acasă, nu ești nicicând. Asta dacă, bineînțeles, nu te sperie singurătatea și nu îți reprimi emoțiile.

În rest…poți să îți arunci hainele pe unde vrei, să nu speli într-o seară vasele dacă nu ai chef, să faci ce vrei și la orice oră. Bine, dezorganizarea nu trebuie propagată pentru că, you know…tot tu strângi.

Este un exercițiu de dezvoltare minunat

Pentru că ești doar tu cu tine și cu gândurile și trăirile tale. Pentru că nu ai factori externi care să te tulbure. Pentru că ești autentic. Pentru că trebuie să fii responsabil/ă. Și pentru că te face să treci prin niște încercări care, deși sunt mai puțin plăcute, te întăresc. Vorbim la despre suflet. 🙂

Decorezi și amenajezi cum vrei

Acesta cred că este un avantaj când ai locuit cu o persoană cu un stil foarte diferit și nu v-ați potrivit la gusturi. Dar când ești doar tu, cine te mai împiedică să pui fotoliul în colțul celălalt din living?

Dezavantajele când locuiești singur/ă. Sau să vorbim onest

Ești responsabil de tot

În primul rând de plătit chiria/rata și toate utilitățile. Și să faci asta la timp. Sau să dai citirile la utilități. Curățenia. Cumpărăturile. Nu mai e nimeni de back-up sau care să te ajute.

Dintre toate cred că la curățenie mi se pare cel mai tricky, pentru că mi se pare că ia al naibii de mult timp și mi se pare un proces care îmi ia din energie. Și nu, nu îmi place să fac curățenie așa cum au prietenii mei impresia, dar îmi place foarte mult rezultatul ei. 🙂

Înainte nu doar eu contribuiam la rezultat și era mai bine și mai puțin consumator de timp.

Este mai costisitor

Toate cheltuielile se înmulțesc. Chiria/rata, întreținerea, electricitatea, netul. Acum toate ies doar din buzunarul tău și hei, nu suntem chiar la vârsta la care nu mai ieșim în oraș ca să nu ne pese dacă mai scuturăm câteva sute de lei pe treburile astea.

Pe lângă asta, și la cumpărături mi se pare că trebuie să decartezi mai mult. La lucrurile care înainte erau de uz comun (detergent, produse de curățenie etc.) e evident. Dar chiar și la mâncare am senzația că se întâmplă asta, pentru că fac mai multă risipă. Am scris și despre asta, mai jos.

Uneori e prea multă liniște

Liniștea este bună, dar și când e prea multă, ce te faci? Eu aveam o perioadă în care încă nu îl aveam pe Măru și ascultam în fiecare seară muzică, cu volumul dat cât să o aud din orice colț al casei, tocmai ca să nu mai simt liniștea aceea ciudată.

Pentru că da, în primele seri, săptămâni, luni e mișto. Dar când se repetă în fiecare seară și nu auzi nicio mișcare în afară de ale tale, devine ciudat.

Acesta a fost și unul dintre motivele pentru care l-am luat pe derbedeu. Doar unul dintre motive, un animal de companie e o decizie care trebuie gândită, nu luată doar dintr-o slăbiciune emoțională. De când îl am, am rezolvat și problema liniștii pentru că altfel te simți când mai ai o vietate în casă, chiar dacă nu știe să vorbească. 🙂

Am scris aici despre cum e viața cu Măru.

Faci mai multă risipă

Cel puțin în cazul meu este un lucru pe care l-am observat și care nu îmi place deloc. Aici mă refer în primul rând la mâncare. Ar mai fi și varianta cosmeticelor, dar aici e mai ușor.

Cu mâncarea chiar am avut o problemă la început pentru că ești doar tu. Și când seri la rând tu nu mai ajungi pe acasă decât cât să faci un duș și să te bagi în pat, cine mai face inventarul la roșiile din frigider?

M-am mai ajustat un pic și am început să cumpăr cantități mai mici, să fac cumpărături de preferat înainte de weekend pentru că stau mai mult pe acasă, să cumpăr lucruri care nu se strică așa repede, etc. Tot nu îmi iese mereu pentru că, dacă nu dau pe acasă 3 zile, nu mai are cine să termine tava aia de legume la cuptor.

Economisești mai puțin

Dacă ai mai multe cheltuieli, cumva e implici că și economisești mai puțin.

Și mai e un aspect care îți influențează economiile.

Faptul că vei avea nevoie să ieși mai des dacă locuiești singur. Pentru că na, suntem ființe sociale și dacă nu ai cu cine să vorbești la finalul zilei sau cu cine să te uiți la un film vineri seara, atunci te vezi cu prietenii la o terasă, la o cină, etc. Lucruri care înseamnă cheltuieli.

Și treburile de suflet

Am trecut pe listă așa, rațional, avantajele și dezavantajele, dar mai sunt niște aspecte de luat în considerare. Este evident că eu găsesc mai multe avantaje în a locui singur/ă, dar pentru unii liniștea aceea prea multă sau efectiv, singurătatea pe care o presupune, este unul care cântărește cât toate.

Eu nu îl văd ca pe un dezavantaj, ci mai degrabă ca pe o provocare de trecut, de acceptat și de îmbrățișat.

Sunt momente în care îți e urât, cum zic bătrânii. Când pui seara capul pe pernă și ai senzația că nu se mai termină niciodată singurătatea asta. Sau când ai răcit și ai vrea să fie cineva acolo să îți facă un ceai, să nu te mai ridici tu din pat (că Măru nu te bagă în seamă). Sau când ai o zi proastă și nu ai cui să îi zici când ajungi acasă că ești întors pe dos. Sau când ai o perioadă proastă iar singurătatea nu ajută cu nimic, ba chiar îți accentuează pasa proastă.

Da, sunt multe momente care se pot resimți foarte urât, dar nu cred că trebuie să fugi de ele. Ci să găsești soluții. Cum ziceam, când e prea multă liniște am muzica sau îl am pe Măru. Când am nevoie de ceva apelez la prieteni. Când am o perioadă proastă ori mă pun pe rezolvat problemele ori, dacă e doar a matter of time, îmi ocup timpul până trece. De asemenea, și sportul ajută. Și, în general, activitățile care ție îți aduc bucurie contribuie enorm.

De când locuiesc singură pun mai mult preț pe lucrurile sau tabieturile care îmi aduc bucurie în casă. De la obiecte de decor, la a folosi mai multe produse care îmi încântă simțurile, lumânări, lumini, etc. Pur și simplu, încerc la tot pasul să am ceva de care să mă bucur. Cumva, asta îmi oferă mai mult confort și perspectiva de hei, uite ce mișto e la mine acasă, chiar dacă sunt singură.

Cooking for one might not be fun, dar poți oricând să îți chemi prietenii să le gătești.

 

Long story short, este foarte puțin probabil ca în viața asta să locuiești mult timp singur/ă. Iar eu o văd ca pe o oportunitate și îmi dă fiori ideea că unii oameni nu apucă să facă asta aproape niciodată. E cea mai bună regăsire cu tine și o experiență prin care e bine să treci. Poate te sperie și înveți să apreciezi mai mult când locuiești cu cineva. Sau poate te împrietenești cu bau-baul din dulap și cu prietenii lui din mintea ta. Iar din prietenii din astea ies lucruri bune.

1 Comment