Singurătatea este privită ca o boală gravă, un ghinion imens ce se abate asupra ta, o dramă sau o tragedie. Orice numai ceva ce e firesc sau normal sau sănătos nu. Când, de fapt, nesănătos este să nu înțelegi singurătatea și să fugi de ea. 

Dacă doamne-fere locuiești singur/ă, nu ești într-o relație, nu ai foarte mulți prieteni în general sau ești într-o perioadă mai puțin activă din punct de vedere social, oamenii încep să se uite la tine cu părere de rău, ba chiar cu milă.

Săraca, mai are un pic și face 30 de ani și nu are pe nimeni.

Cum ai fost singură la cumpărături? De ce nu ai luat pe cineva cu tine?

De ce stai singură acasă? Cheamă și tu o prietenă în seara asta.

Cum adică ai fost singură în city break? Ce te-a apucat?!

Și mai ales, marea frică, spaimă și teroare: O SĂ RĂMÂI SINGURĂ! 

Și da, am avut și eu marea spaimă și teroare că o să tămân singură, acum mulți ani când încă nu își proiecta nimeni fricile personale înspre mine.

Dar, cumva, toți anii adunați de viață socială aproape inexistentă, timp mult petrecut cu mine, relații lipsă și locuit singură mi-au alungat marea spaimă și teroare și am realizat că nu e nicio tragedie în asta.

Ba este foarte bine, frumos și sănătos să știi să fii singur. Din punctul meu de vedere și al altor oameni cu care mai abordez subiectul, este varianta sănătoasă.

Dacă nu știi să fii singur/ă, probabil ai niște lucruri interioare de rezolvat pe care ar fi bine să începi să le râcâi. Nicio relație nu ți le va rezolva.

Nu zic că oricui îi este mai bine singur decât într-o relație, pentru că nu funcționăm toți la fel, dar cred că avem cu toții nevoie de singurătate și acceptarea ei. Și de luat din ea ce e de luat.

Ce e de luat din singurătate? Păi, din ea te aduni chiar pe tine.

Când ești singur/ă ai absolut tot timpul pentru a te concentra pe tine și pe nevoile tale.

Când ești singur/ă te poți analiza mai bine. Pentru că ești doar tu cu tine și nevoile tale, iar părerile sau nevoile altora nu interferează cu ale tale.

Când ești singur/ă ai mai mult timp pe care îl folosi pentru tine. Asta înseamnă că poți să ai mai multă grijă de tine și pe interior, și pe exterior, te poți concetra pe pasiunile tale, poți petrece mai mult timp făcând ce îți place.

Când ești singur/ă ai mai multă libertate și independență. După ce ai trecut de pragul acela stupid nu pot să fac asta pentru că nu am cu cine, o serie lungă de posibilități ți se deschide.

Eu merg singură când vreau și unde vreau pentru că nu mai depind de compania cuiva (asta nu înseamnă că nu o apreciez). Am fost singură la teatru, la film, la concerte, în Milano, mă plimb singură, merg la cumpărături singură și uneori chiar merg la cafea sau să mănânc ceva singură.

Când ești singur/ă poți să te ocupi de problemele tale pe care le ai de rezolvat. Frici, defecte, lucruri pe care vrei să le îmbunătățești. Serios, este cel mai bun moment în care poți face asta.

Când ești singur/ă devii mai puternic/ă. Realizezi că ai resurse interne mai multe decât îți imaginai și că nu e nevoie de ajutor pentru a trece peste unele probleme. Cu toții le avem pe ale noastre, așa că de ce să îi mai încărcăm pe cei din jur cu ce ne apasă, când putem să le rezolvăm singuri.

Vorbim prea puțin despre singurătate, despre cum este ea de fapt. Este greu să accepți că pentru a atinge sănătatea emoțională trebuie să te concentrezi pe tine mai întâi. Așa că mi se pare benefic să vorbim și despre lucrurile despre care vorbim prea puțin.

Dacă ești onest cu tine, ajungi să trăiești și frumos mai apoi. Eu îmi doresc de la blog să fie mai mult despre honest & beautiful living. Iar treaba asta cu singurătatea este ceva despre care vreau să vorbim onest. Pentru mine este și ceva frumos pentru că este o parte importantă și care mă reprezintă.

Dar momentan atât cu bla bla-ul general. Acum aștept păreri pentru că aș dori să transform articolul într-o serie și să vorbim punctual despre singurătate în diversele ei forme. Sună bine?

5 Comments